Nik Bärtsch, România și groove-ul ca ritual

Sunetele lui George

Episodul cu numarul 7 din seria sunetelor mele se referă la un artist pe care îl apreciez cu neobosită uimire și mirare de ani de zile. Mă surprind forța lui creativă, stranietatea studiată, educată, sursele lui de inspirație și, nu în ultimul, rând am fost cucerit de profunda originalitate născută din educația formală și dintr-o acută și nestăvilită căutare autodidactă. Mai mult, Nik Bärtsch emană în jurul lui o energie pozitivă, o strictețe de ceas elvețian (deh, țara de origine!), și la asta, dacă mai adaugi și pedantul (nu în sens peiorativ, totuși) stil de a vorbi, îl încadrezi direct la categoria oameni rari. Îl ascult de ceva vreme și anul trecut am avut ocazia să discut puțin despre arta lui și legătura cu România – mai strânsă decât intuiam! În periplul dialogului nostru am atins subiecte cu trimitere la muzica românească și am profitat de ocazie să fac mici digresiuni în direcțiile indicate de către artist, tocmai în ideea de a explora mai mult rădăcinile, pentru ca, mai apoi, să pot privi în context construcțiile atât de neobișnuite, dar, în egală măsură, atât de antrenante și meditative. Trebuie să recunosc că, abia după ce am terminat acest episod, parcă l-am ascultat pentru prima oară pe Nik. Și pun pariu că vă voi stârni curiozitatea de a explora mai mult chiar dacă nu sunteți înflăcărați ai genului. Și cu acestea, vă las să pătrundeți în universul acestui artist fenomenal, prin intermediul cuvântului și al ritmului muzicii lui ritualice.

--- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/sunetele-lui-george/message